Geografia orizontului local – dimensiune importanta a formării competențelor la elevii de liceu

– Stancu Valentin-Irinel, profesor, geografie, Liceul Tehnologic „Nicolae Ciorănescu”, Târgoviște

Situaţiile variate de învăţare cu un mare potenţial formativ din cadrul orelor de geografie pot fi realizate cu ajutorul produselor finite oferite de cercetarea ştiinţifică (teorii, explicaţii, taxonomii, diferite informaţii sau materiale grafice şi cartografice) cât şi cu ajutorul metodelor pedagogice tradiţionale şi moderne, îndeosebi a celor activ-participative. În cadrul orelor de geografie folosirea hărţii, observaţia şi analiza fenomenelor geografice sunt metode fundamentale care trebuie să fie deprinse şi aplicate frecvent de către elevi.  În acest scop este  necesar ca noţiunile teoretice să fie completate de activităţi practice şi aplicative, realizate atât în cadrul orelor de curs cât şi în orizontul local prin organizarea excursiilor geografice şi a viyitelor de observaţie şi cercetare.

Metodica predării geografiei alături de cunoştinţele generale cu caracter psihopedagogic constituie pentru profesorul  de geografie repere de bază  alegerea celor mai potrivite procedee, metode şi tehnici pentru realizarea sarcinilor şi obiectivelor propuse în cadrul orelor de geografie desfăşirate  cu elevii la orele de curs sau în cadrul aplicaţiilor şi excursiilor cu caracter geografic .Un bun profesor de geografie trebuie sa fie familiarizat şi să opereze în activitatea de la catedra cu noţiuni precum: conţinutul procesului de învăţământ (planul de învăţământ, programele şcolare şi manualele şcolare), metode, procedee metodico-ştiinţifice de predare a geografiei pentru formarea unei viziuni clare şi complete privind interpretarea unor fenomene şi procese specifice.Abordarea sistemică a conţinuturilor, formarea capacităţilor  şi competenţelor , utilizarea unor strategii, metode şi tehnici de predare, învăţare şi evaluare eficiente  de către profesorul de geografie contribuie la creşterea gradului de atractivitate al elevilor pentru orele de geografie şi încurajează obţinerea performanţei .

Creşterea calităţii învăţământului geografic presupune cumularea şi corelarea activităţilor didactice cu cele de ordin ştiinţific, respectând şi aplicând principiile geografice (repartiţiei spaţiale, repartiţiei în timp; cauzalităţii; structuralismului, integrării funcţionale, diversităţii) pentru o clară şi completă interpretare a fenomenelor şi proceselor specifice.

Noile programe şcolare de gimnaziu şi liceu aşa cum sunt elaborate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, trebuie să fie folosite pentru a fixa locul fiecărui element component al activităţii didactice. Programele didactice pentru clasele IX — XII cuprind competenţele generale care se bazează, pe competenţele specifice care urmăresc progresia în acumularea de cunoştinţe şi competenţe de la un an de studiu la altul. Pentru realizarea acestor obiective propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare realizate cu ajutorul unor conţinuturi propuse de programă sau concepute de profesor.

Cu ajutorul standardelor curriculare de performanţă profesorul poate indica gradul în care au fost atinse obiectivele curriculare, elaborându-se diferite niveluri de performanţă precum şi itemii necesari probelor de evaluare din clasă sau din afara ei.

Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee care să-1 implice pe elev în procesul de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat.

În scopul unei  mai bune integrări a cunoaşterii orizontului local în cadrul procesului instructiv-educativ, care pune accent pe activitatea individuală, recomand situaţii de învăţare în cadrul activităţilor (lecţii sau aplicaţii în teren) desfăşurate la clasele a IX a şi a XII a.

Studiul orizontului local prin utilizarea şi interpretarea fotografiilor aeriene şi a imaginilor satelitare

Fotografia aerospaţială s-a impus începând cu perioada de după cel de-al doilea război mondial, ultimele decenii reprezentând o continuă perfecţionare şi o recunoaştere a necesităţii acesteia prin utilizarea în domenii diverse de activitate.

Studiul calităţii mediului şi al aşezãrilor umane a cunoscut noi perspective prin utilizarea acestor tehnologii moderne datorită caracteristicilor acestora :

  • fidelitatea cu care redau suprafaţa terestă şi caracteristici ale componentelor mediului înconjurător ;
  • atenţia la detaliu şi posibilitatea utilizării meterialelor în sistemul geoinformatic;
  • repetabilitatea periodică, zilnică (sateliţii geosincroni) sau la dorinţa autorităţilor/instituţiilor (fotografiile aeriene) ;
  • rapiditatea cu care sunt transmise imaginile;
  • aplicabilitatea practică a materialelor culese.

Studiul calităţii mediului este o preocupare la nivel global (binecunoscutele Conferinţe şi Summit-uri pe tema mediului) dar trebuie să devină mai ales o preocupare la nivel naţional şi local.

Prin intermediul fotografiei aerospaţiale principalul beneficiu este interconectarea datelor şi interpretărilor la nivel regional sau local şi acţionarea în conştiinţă de cauză în urma analizei şi interpretării contextului global.

La nivelul disciplinei, fotografia spaţială va constitui o parte a viitorului studiului geografic, imaginile din satelit şi fotografiile aeriene revoluţionând domenii diverse începând cu realizarea hărţilor până la studiul efectelor poluării asupra biodiversităţii în diverse regiuni, restrângerea suprafeţei împãdurite, scãderea biomasei sau analiza raportului dintre spaţiile verzi şi calitatea mediului de viaţă în aşezările urbane sau rurale.

Principalele domenii de studiu al calităţii mediului, prin fotografia aeriană şi spaţială, sunt:

  • realizarea hărţilor topografice şi cartarea fenomenelor cu efect negativ asupra mediului;
  • interpretarea fenomenelor legate de dinamica scoarţei terestre;
  • analiza unităţilor de relief afectate de morfodinamica actuală;
  • interpretarea proceselor din atmosferă şi prognoza producerii unor fenomene cu efecte negative asupra aşezãrilor,  omului şi mediului înconjurător;
  • interpretarea evoluţiei bazinelor hidrografice şi a caracteristicilor apelor;
  • analiza covorului vegetal şi chiar a habitatelor naturale sau a regiunilor de pasaj ale animalelor şi păsărilor sălbatice sau a speciilor pe cale de dispariţie;
  • identificarea surselor de poluare naturale şi antropice şi a impactului acestora, prin analiza comparativă şi a evoluţiei caracteristicilor componentelor mediului.

 Jocurile geografice

Studiul geografiei se realizează conform planului cadru, majoritar într-o ora pe săptămână. Curriculum-ul de geografie recomandă trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografice pentru viaţa cotidiană a elevului.

Cunoaştem, cu totii că geografia este o disciplină care trezeşte interesul şi curiozitatea elevilor într-o masură satisfăcătoare, însă un rol deosebit în atragerea elevilor spre cunoaştere îl are integrarea în cadrul orelor a activităţilor participative, în care elevul să se simtă valorizat, iar în afara orelor de curs corelarea noţiunilor teoretice cu lumea în care îşi desfăşoară viaţa.

Una din aceste metode e reprezentată de jocul didactic geografic, recunoscut ca având multiple valenţe formative, deoarece răspunde particularităţilor de vârstă ale micilor şcolari.

Jocul geografic constituie o formă accesibilă şi placută de învăţare activ-participativă, stimulând în acelaşi timp, interesul, iniţiativa, curiozitatea şi creativitatea elevilor. Poate fi folosit atât ca metoda de predare, dar mai ales ca mijloc util de consolidare şi aplicare a cunoştintelor însuşite.

Datorită multiplelor sale valenţe formative, jocul este larg folosit în activitatea didactică, dar impune o serioasă pregatire din partea profesorului. Structura metodologică a jocului implică capacităţi intelectuale organizate ştiinţific, strategii de planificare, răbdare, competiţie, câştig.

Jocul geografic, bazat pe reguli acceptate sau negociate de elevi, generează plăcere, destindere, atractivitate, satisface o cerinţă, o trebuinţă interioară, dezvoltă dragostea pentru frumos, pentru turism, patriotismul şi lărgeşte orizontul geografic al elevilor.

Ca metoda activă de însuşire şi consolidare a cunoştintelor, jocurile geografice, prin conţinutul lor, completează pregătirea elevilor şi le sporeşte interesul pentru geografie, ajutând în acelaşi timp profesorul la cunoaşterea capacităţii elevilor.

Sub aspect didactic, dezvoltă spiritul inventiv şi creator al elevilor, le stimulează interesul pentru literatura geografică, pentru informaţiile din mass – media şi contribuie la educarea spiritului colectiv. Sarcina jocului trebuie să fie subordonată scopului instructiv-educativ al lecţiei.

Ca şi lectura geografică, jocurile, organizate şi desfăşurate metodic, au o valoare formativă deosebită, ducând la deprinderi trainice şi la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al elevilor, sporeşte interesul pentru obiectul geografie. Datorita laturii lui instructive duce la dezvoltarea gândirii, imaginaţiei şi creativităţii.

În raport cu obiectivele propuse în lecţie se alege jocul corespunzator, se stabilesc regulile desfăşurării lui, conţinutul şi forma de organizare.

Reuşita jocului, fie că se desfaşoară individual, pe grupe sau echipe, presupune cunoaşterea din timp de către elevi a temei, a bibliografiei, a regulamentului de desfăşurare pentru a reactualiza cunoştintele însuşite.

Exemple de jocuri folosite la ora de geografie:

  1. Rebusul geografic poate fi folosit în mai multe momente ale lecţiei: verificarea, consolidarea, fixarea cunoştintelor şi la trecerea la lecţia nouă.  În funcţie de contribuţia elevilor rebusul geografic poate îmbrăca două aspecte:
  • este pregatit de profesor şi rezolvat de elevi;
  • este formulat şi rezolvat de elevi sub îndrumarea profesorului.

Jocul se desfasoară cu întreg colectivul clasei, alcătuindu-se atâtea exemplare câţi elevi sunt. Acest joc poate fi folosit atât pe parcursul lecţiei cât şi la concursurile pe teme geografice.

  1. Lanţul geografic

Se alege tema jocului (munţi, dealuri, ape, lacuri, localităţi, localităţi turistice etc.) .

Exemplu: La ,,Nume de localităţi” prima denumire este dată de profesor, urmează o denumire de localitate care începe cu ultima literă a cuvântului anterior (Tătărani, Izvoare…).

Elevii vor indica şi pe hartă localitatea numită, sau pot să descrie şi să formuleze consideraţii despre acea localitate, pot indica forma de relief unde este aşezată, pot aduce noutăţi din lecturile geografice sau, unde este cazul, pot prezenta rolul localităţii la nivelul judeţului sau statului.

  1. ,,Cine ştie câştigă!”

 Acest joc se desfăşoară pe grupe. Fiecare grupă primeşte o fişă de evaluare de tipul unui tabel, care se va completa pe parcursul jocului. Spre exemplu

Litera Oraşe/localităţi Munţi Ape Plante Animale Total

puncte

M Măneşti Metaliferi Motru Măceş Mistreţ
O
V

Profesorul sau un elev obesrvator va spune în gând alfabetul şi un elev spune ,,stop”. Conducatorul jocului va anunţa la ce litera a ajuns. Fiecare grupa va completa cuvintele cu litera respectivă. Răspunsurile identice se notează cu 5 puncte, cele corecte şi diferite cu 10 puncte, iar lipsa răspunsului atrege 0 puncte. Va caştiga grupa cu cele mai multe puncte la sfârşitul activităţii.

  1. Excursia imaginară pe hartă

Este un itinerar care se face pe harta nominalizând oraşe, forme de relief, vegetaţie, animale, puncte turistice, ape etc. Formularea acestor jocuri geografice poate fi simplă sau complexă, în funcţie de obiectivele propuse şi de vârsta copiilor. Traseul imaginar poate uni porturi, poate identifica comori (coordonate geografice), iar profesorul poate solicita caracterizarea din punct de vedere climatic, hidrografic, biopedogeografic a regiunile traversate.

Exemplu de activitate:

«  La apus de soare, daca pornesti pe o insula frumoasa aflată la 23 grade si 30 minute latitudine nordică şi 120 grade longitudine estică, atunci când ora României este 12 poti gasi o comoara.

Pregăteşte-ţi echipajul şi să pornim ! »

  1. « Ţara/localitatea aceasta sunt eu !» fiecare elev se va identifica de la începutul anului şcolar sau semestrului cu un stat sau localitate şi va strânge sub formă de portofoliu mai multe tipuri de materiale (imagini, hărţi, grafice) sau informaţii şi ştiri despre subiectul ales. În cazul în care elevii doresc, se pot grupa pe echipe şi fiecare îşi va folosi talentul propriu pentru realizarea unui material complex. Portofoliul va deveni mai complex  şi se va completa cu cât programa este parcursă.

Abordarea jocului didactic in procesul instructiv-educativ imbina utilul cu plăcutul, transformând actul didactic într-unul atractiv, interesant, in care copiii invata cu placere sub aparenta de joc. Utilizând jocul didactic, în lecţiile de geografie, stârnim curiozitatea elevilor de a cunoaşte orizontul local, de a deveni cetãţeni activi, membri activi în comunitãţile lor.

Bibliografie

Dulamă Maria Eliza (2002) –Modele, strategii si tehnici activizante cu aplicatii în geografie, Editura Clusium, Cluj Napoca

*** (1981) Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului înconjurător, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.