Crimpiţă Daiana Geanina, Jitaru Monica Diana, Colegiul Naţional “Constantin Carabella” Târgoviște

Când am intrat pentru prima dată în casă, eram într-o stare proastă, mă simţeam obosită şi singurele lucruri pe care le-am observat au fost rozul-pal al pereţilor şi covorul uzat şi învechit. În afară de neplăcerea de a fi deranjată când abia mă târam, un sentiment de disconfort mă cuprindea şi mă întrebam cum vor reacţiona copiii orfani când vor vedea darurile pe care le-am adus. Se vor simţi oare umiliţi, resemnaţi la destinul lor sau …? Dar reacţia lor a fost total neaşteptată. Ne-au primit ca şi cum am fi fost cei mai buni prieteni, de parcă ne ştiam de-o viaţă şi au primit cadourile aduse aşa de natural încât eu mă simţeam acum umilită de propria-mi gândire.

– Ce ne-aţi adus? Fructe, jucării, haine?! A întrebat unul din ei, începand să plângă.

– Şi cărţi? Scuze, noi nu ştim să citim, a oftat altul, plecându-şi faţa.

M-am uitat la ei curios,  neîncredere…

– Nici măcar tu? l-am întrebat pe unul dintre ei care părea de aceeaşi vârstă cu mine.

– Nu, mi-a răspuns el.

– În regulă, atunci o să vă învăţ eu … în timp ce rosteam acele cuvinte mă uitam la feţele lor, erau fericiţi şi, în acelaşi timp surprinşi, iar asta a venit ca o surpriză şi pentru mine însămi. Aşa se face că involuntar, am devenit voluntar. Pentru asta trebuie să-i mulţumesc profesoarei mele de geografie care ne-a pus să strângem fonduri din liceu şi să le facem cadouri copiilor de la Casa de Copii, pentru noi nişte daruri nesemnificative, dar pentru ei însemna mult mai mult. Atunci când, impresionată de delicateţea copiilor, m-am oferit să-i învaţ să citească, acesta a fost un lucru simplu pentru mine, dar pentru ei a însemnat un lucru imens. Acesta a fost imboldul de care aveau nevoie ca să intru în această „lume”, pentru că-n România mai există persoane care încă cred in schimbare şi care vor face tot posibilul pentru ca aceasta să se întâmple. Nu aveam experienţă în voluntariat şi nici nu ştiam exact ce presupune.

Aşadar, voluntariatul este un lucru ce trebuie să vină din inimă şi nu o activitate onorabilă care dă bine în CV, în schimb, fiecare persoană trebuie să fie conştientă că marile satisfacţii provin di lucrurile mărunte – în cazul meu, dorinţa copiilor de a învaţa. Progresul lor de-a lungul lecţiilor desminte toate acele vorbe a acelora care îmi spuneau că-mi pierd vremea. Voluntariatul are oportunităţi dar şi responsabilităţi.  Este o ocazie perfectă să obţii un job ca leader şi să arăţi că eşti o persoană cu iniţiativă şi dorinţă de implicare.

Dacă nu aş fi decis să mă implic, niciodata nu aş fi descoperit toate aceste lucruri. Mi-am dat seama că aceasta este cealaltă parte a Lunii ce nu poate fi văzută de pe Pământ. Pentru a o putea vedea, fiecare trebuie să şi-o imagineze şi să o „traseze”.

Important este să încerci şi niciodată să nu renunţi !! Să lupţi pentru o cauză nobilă sau să faci un lucru sau serviciu fără să aştepţi nimic în schimb este cel mai bun lucru pe care-l vei face vreodată, acesta este voluntariatul.