Energia vitală și alimentația

Ieșanu Cristina, profesor, chimie, Liceul Teoretic “Ion Heliade Rădulescu”, Târgoviște

Motto: Hrana ta să-ți fie medicament și medicamentul să-ți fie hrană.” Hipocrate

Hrana reprezintă un element de legătură între oameni, ea fiind nu doar o modalitate de supraviețuire prin aportul de energie și substanță adus, dar și prin efortul fizic și/sau intelectual pe care trebuie să-l depunem pentru a ne câștiga “pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunții”. Dacă adăugăm peste aceasta compasiunea și milostenia cu care o oferim în momentele grele ale vieții celor aflați în nevoi  când o dăruim, atunci ea devine un simbol al dragostei și întrajutorării (…cu pâinea e la fel ca și cu untdelemnul candelelor -se preschimbă în lumină. Antoine de Saint Exupery)

Fiecare om de pe pământ este supus nevoilor firești de alimentare. După ingerarea hranei, substanțele introduse se descompun și se degradează prin digestie, devenind parte a organismului și/sau reziduuri eliminabile.Calitatea alimentelor conferă calitate vieții noastre, altfel spus “suntem ceea ce mâncăm”.

Ce, cum, cât, când trebuie să mâncăm, sau cum procesăm mâncarea asta este “o altă poveste“, care merită citită și învățată ca o lecție de viață, dacă dorim să fim sănătoși.

Francezul Lavoisier este considerat fondatorul științei nutriției, el descoperind principiul producerii de căldură și al combustiei prin folosirea unui cobai și a unui calorimetru de gheață. Astfel, el a arătat că oxigenul inspirat este consumat, rezultând dioxid de carbon și apă, demonstrând că procesul de degradare oxidativă este sursa de căldură vitală încă de acum 200 de ani, ceea ce astăzi reprezintă temelia calorimetriei și energeticii umane.

Tot ceea ce procesăm din alimente se convertește în energie utilă pentru activitate, menținerea temperaturii corpului și/sau creștere și reproducere. Într-o activitate frenetică, organismul  oxidează lipide,proteine și zaharide în secvențe scurte, eliberatoare de energie, în funcție de cantitatea și calitatea alimentelor ingerate.Modul în care ne hrănim ne conferă însă, în funcție de parametrii proprii de evoluție și transformare, starea de sănătate sau de boală, întrucât nevoia mâncării nu ne părăsește niciodată.

Care ar fi problematica acestui proces complex și amplu? Modul de nutriție! Clarificarea unor precepte, principii și moșteniri și a evoluției ideii despre o hrană “bună”, de-a lungul dezvoltării umane, deoarece, multă vreme, se punea nu atât problema proastei nutriții ci a subnutriției, nu a supraalimentației și obezității, ci a “bunei nutriții”. Ce este bun, ce este greșit în aceste afirmații?

În ultima perioadă a dezvoltării umane, dietoterapia a oferit alternative medicinei alopate în scopul prevenției și tratării unor boli agravate de lipsa de timp și interes față de sănătatea noastră în “secolul vitezei” ca: diabetul, cancerul, obezitatea, bolile cardovasculare etc. Aceste alternative, mai mult sau mai puțin radicale, au condus, în timp, la diferite curente și tendințe: curentul alopat clasic, curentul monden, curentul naturist radical, curentul naturist științific, curentul macrobiotic, curentul holist, cu reprezentanții și susținătorii lor.

Dacă vom încerca să apreciem care este modul cel mai corect de alimentație, vom vedea că el se stabilește în funcție de parametrii personali, tipul de constituție, sex, vârstă, stare de sănătate, condiții de viață, afecțiuni și, de ce nu, curaj,bun simț și inteligență nativă.

A determina utilitatea sau nocivitatea unor alimente, precum și stabilirea unei diete corespunzătoare, devine astfel o problemă, mai mult sau mai puțin personală. Dar atunci când omul respectiv nu are o pregătire adecvată unui studiu îndelungat, este condamnat la boală și moarte? Există întotdeauna alternative medicale și variante pe care și cei mai simpli oameni le resping sau agreează, fără prea multe justificări, fiecare desfăcând “nodul gordian”, după propria pricepere și/sau apreciere, pentru că nu putem explica științific receptivitatea sau respingerea unui tratament de către o persoană, iar sistemul medical al omului contemporan are racile adânci și dureroase.

Alături de alimentația sănătoasă, starea de sănătate fizică, psihică sau intelectuală este influențată în bine de activitatea fizică susținută și echilibrată, dar și de abstinența de la anumite substanțe care determină dependențe nocive ( fumatul, consumul regulat de alcool, drogurile etc.), într-un cuvânt de stilul de viață.

Hipocrate își învăța semenii că “bolile se datorează dezechilibrului dintre natură și umorile organismului și că ținta medicinei este asigurarea sănătății printr-o dietă și o igienă adecvate”1. În acest sens, medicul James Lind a demonstrat, în 1747, cu ajutorul unui tratament administrat zilnic, de două portocale și o lămâie/persoană, unor marinari bolnavi de scorbut,că acestă boală este complet vindecabilă.

Cât de important este modul de hrănire al unei persoane suferind de obezitate având în vedere complicațiile acestei boli,ne dăm seama atunci când, practicând principii raționale de hrănire sănătoasă acestor bolnavi, morbiditatea/mortalitatea s-ar putea reduce cu 25-30%.

Prelucrarea termică a hranei joacă, adeseori, un rol nefast. În acest mod se distrug enzime inestimabile pentru procesul de digestie și nu numai, ceea ce reprezintă o gravă problemă pentru menținerea sănătății și calității vieții.

Grăbirea proceselor degenerative este determinată de o serie de substanțe cu nocivitate mai mult sau mai puțin cunoscută, folosite atât în procesul de cultivare, creștere și recoltare/depozitare a alimentelor vii, de natură vegetală ( legume și fructe) sau animală (lapte, ouă, carne), în procesul de prelucrare/depozitare a alimentelor rezultate din acestea (prin folosire de amelioratori de gust, conservanți, coloranți, afânători, arome, esențe, îndulcitori, stimulatori de diferite tipuri etc.). Consecința acestor “fenomene de masă”? Obezitate, cancer, diabet și alte “malformații monstruoase” ale sănătății noastre, care se apără cum poate de amenințările la adresa ei.

Care ar fi premisele de la care să pornim în alimentația și deprinderile sănătoase de viață?

  • Ore de masă stabile, cu pondere crescută a caltății și cantității mesei de dimineață.
  • Cina să fie servită cât mai devreme, iar ora de culcare să depășească șapte ore de la ingerarea acesteia.
  • Calitatea bună a alimentelor de natură vegetală și/sau animală, folosind surse sănătoase, de încredere, verificate și verificablile, cu sau fără etichete “eco” sau “produs naturist, nemodificat genetic”etc.
  • Pondere scăzută până la abstinență a proteinelor de origine animală.
  • Înlocuirea proteinelor animale având reziduuri toxice de metabolizare cu proteine vegetale de calitate ( soia, mazăre, fasole etc.).
  • Creșterea consumului de legume și fructe crude,( în special în alimentația copiilor), care nu au “beneficiat” de substanțe stimulante, îngrășăminte, insecticide, fungicide, pesticide, rod al chimizării excesive a agriculturii.
  • Evitarea grăsimilor, care sunt insolubile în sânge și care formează alături de proteine de diferite densități colesterolul, periculos pentru pereții vaselor de sânge.
  • Stabilirea perioadei de somn nocturn la 6-9 ore, benefică pentru sănătate.
  • Activitate fizică regulată de cel puțin 30-60/zi.
  • Evitarea activităților stresante, atunci când acest lucru este posibil.

Fiecare din aceste aspecte poate fi detaliat, exemplificat și lămurit cu ajutorul dietoterapiei, într-un mod logic și coerent, care să țină cont de propriile particularități, conducând la schimbarea unor mentalități învechite și stabilirea unui stil adecvat de viață, pentru o stare de sănătate corespunzătoare.

Ce ar mai fi de spus? Probabil atât de multe încât să facă obiectul unui studiu îndelungat, amplu, de sute și mii de pagini.

Acest articol și-a propus să ridice puțin cortina, dar spectacolul vieții se derulează, pentru fiecare, în propria regie, cu scenariști și actori pe care singuri îi alegem, mai mult sau mai puțin conștient, în anumite momente ale vieții.

Pentru ca spectacolul să aibă un final fericit, trebuie să fim optimiști, interesați, bine informați și să facem alegeri benefice. Mult succes!

Bibliografie:

  1. Emil Rădulescu, Alimentație inteligentă, Editura Viață și sănătate, București, 2015;
  2. George D. Pamplona- Roger, Sănătate prin alimentație, Editura Viață și sănătate, București, 2015;
  3. Tudor Ilie, Ianța Călin, Minoiu Mihai, Vindecare prin alimentație, Editura Kamala, București, 1998;
  4. Gunter Ernst, Comorile științei privind sănătatea, Editura C. Policromia, Piatra Neamț, 1980.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.