Bonea Alina-Narcisa, profesor, limba şi literatura romȃnă, Şcoala Gimnazială Nr. 10 Satu Mare

Procesul formării noţiunilor gramaticale și al creării posibilităţilor de a opera cu ele este de o importanţă capitală pentru studierea limbii romȃne. Procesele gȃndirii pe care trebuie să le efectueze elevii pentru a înţelege și a-și însuși noţiunile de fonetică, morfologie și sintaxă sunt: analiza, comparaţia, sinteza și generalizarea.

În clasele V-VIII, elevii trebuie să dobȃndească, treptat, capacitatea de a se orienta cu claritate în cercetarea faptelor de limbă, de a descoperi trăsăturile lor esenţiale, pentru a putea ajunge la înţelegerea structurii limbii. Condiţia esenţială a predării gramaticii limbii romȃne este activizarea continuă a puterii de abstractizare a elevilor.

Vorbirea gramaticală premerge la elevi însușirii conștiente a noţiunilor și definiţiilor gramaticale, precum și a logicii acestora. La școală, limba maternă devine un obiect de studiu cu noţiuni, reguli, definiţii, care se însușesc conștient în vederea unei exprimări corecte, atȃt orale, cȃt și scrise.

În clasele gimnaziale scrisul și cititul stau în atenţia profesorului de limba și literatura romȃnă. Exprimarea orală și scrisă a elevilor se bazează pe cunoștinţele de morfologie și sintaxă asimilate, pe conceptele, noţiunile, categoriile, definiţiile, termenii și clasificările existente în gramatică. Toate aceste acumulări și definiţii se realizează prin exerciţii și exemple, intuitive și inductive, studiul gramaticii constituindu-se într-un instrument de formare și dezvoltare a deprinderilor de exprimare corectă. Noţiunile, termenii, categoriile, definiţiile, regulile gramaticale trebuie însușite, folosindu-se în acest scop exerciţii variate (de recunoaștere, aplicare, invenţie, creativitate).

Formarea noţiunilor gramaticale se realizează în cadrul învăţării sistematice a limbii și prin exersarea ei. Sistemul limbii și definiţiile se învaţă după deprinderile de analiză și explicare a componentelor limbii, a părţilor. Formarea noţiunilor gramaticale în școală se face pe baza principiului concentric, care presupune actualizarea, sistematizarea și aprofundarea cunoștinţelor anterioare.

În predarea limbii și a literaturii se combină achiziţiile liniare și cele concentrice, aspectele informative și formative. Procesul învăţării noţiunilor cuprinde numeroase analize, sinteze, definiţii (gen proxim și diferenţe specifice), caracteristici, diferenţieri, identificări, opoziţii și corelaţii.

Însușirea noţiunilor nu se reduce la preluarea lor de-a gata de către copii, de la adulţii care le stăpȃnesc. Noţiunile de gramatică se bazează, în formarea lor, pe analiza morfologică a cuvintelor și pe înţelegerea raporturilor sintactice dintre cuvinte în cadrul alcătuirii propoziţiilor. De-a lungul acestui proces, elevii se orientează, mai ales la început, după sensul concret al cuvintelor și al propoziţiilor.

Adepţii logicismului consideră că judecata și propoziţia sunt două enunţuri care concordă pȃnă la identificare: orice propoziţie exprimă o judecată, după cum orice judecată poate fi formulată printr-o propoziţie. E bine să-i obișnuim pe elevi, încă de la formarea noţiunilor, cu motivarea unui fapt de limbă prin punctul de vedere gramatical, însă, acolo unde contextul ne permite, să apelăm și la raţionamentul logic.

În gramatică se operează cu abstractizări ale abstractizărilor. Cuvintele reprezintă rezultatul unor generalizări. Specificul operării cu noţiuni gramaticale impune anumite cerinţe, a căror respectare face mai ușor procesul de formare și consolidare a lor:

a. Materialul de limbă de la care se pornește este textul.

b. Elevii trebuie să participe ei înșiși la elaborarea definiţiei gramaticale sau a regulii ortografice. Dacă participarea elevilor la interpretarea materialului lingvistic a fost reală și raţională, ei vor fi capabili să elaboreze definiţia, iar o definiţie la a cărei formulare au contribuit efectiv va fi mai ușor reţinută și mai operaţională.

c. Noţiunile gramaticale se însușesc mai bine dacă profesorul reușește să îi facă pe elevi să înţeleagă și legăturile dintre ele.

d. Un mijloc util în anumite situaţii de analiză gramaticală îl reprezintă întrebările.

e. Regulile, normele, definiţiile, o dată ce au fost învăţate, trebuie aplicate în practică, de mai multe ori, la intervale periodice, pȃnă se conștientizează și devin instrumente de autocontrol.

În formarea noţiunilor la elevi putem folosi strategia inductivă sau strategia deductivă.

Strategia inductivă cuprinde desprinderea, pe baza exemplelor, a notelor comune, analiza și compararea acestora și sesizarea diferenţelor, formarea și trierea ipotezei, utilizarea altor exemple diferenţiatoare, generalizarea și definiţia, posibilitatea reactualizării exemplelor și definiţiei. Duce de la particular la general, de la exemple la definiţie.

Strategia deductivă folosește metode expozitive și transmite verbal informaţia esenţială. Conţinutul conceptului se dezvăluie prin exemple de contrast. Informaţia verbală sau scrisă se corelează cu exemple variate. Parcursurile deductive se produc prin trecerea de la general la particular. În timp, prin fixări și reactualizări, elevii operează cu noţiunile învăţate, iar profesorul urmărește gradul de însușire al acestora. Sunt esenţiale utilizarea cunoștinţelor, experienţa elevilor, întărirea învăţării, participarea activă a elevilor, exersarea prin repetiţii, impulsionarea învăţării, alternarea celor două strategii etc.

Parcursul analogic constă în trecerea într-un context nou a unor elemente cunoscute.  De exemplu în predarea – învăţarea valorilor numeralului se pornește de la cunoștinţele elevilor despre substantiv, adjectiv şi adverb.

Fazele formării noţiunilor gramaticale sunt: faza de receptare, faza de însușire, faza de stocare, faza de actualizare. Etapele formării acestor noţiuni sunt: 1. receptarea materialului, a exemplelor, în care este cuprinsă și noua noţiune (perceperea activă, înregistrarea informaţiilor); 2. analiza, sinteza și generalizarea noţiunii (înţelegerea și definirea); 3. stocarea în memorie; 4. operarea și transferul cunoștinţelor, reactualizarea noţiunilor și a exemplelor.

În formarea noţiunilor gramaticale contează logica limbii și cea didactică, a asimilării treptate, pe baza exemplelor, a definiţiilor, regulilor și a aplicaţiilor. Algoritmii și analiza gramaticală,          sintactico-morfologică, sprijină formarea noţiunilor gramaticale și a conceptelor, generalizările. Analiza, comparaţia, sinteza sunt procesele prin care se înţeleg și se formează noţiunile de fonetică, morfologie și sintaxă.

Formarea noţiunilor gramaticale este un proces complex, care necesită timp, informaţii și aplicaţii. Noţiunile, definiţiile și regulile se formează pe calea generalizării și abstractizării elementelor esenţiale și comune. Textul ales va fi edificator pentru faptul de limbă în discuţie. Evidenţierea esenţialului se realizează prin analiză, comparaţie și sinteză, iar elevii vor fi atrași în descoperire, argumentare, exemplificare și comparare.

Bibliografie:

• Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii romȃne pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
• Ioan Derșidan, Metodica predării limbii și literaturii romȃne, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003
• Corneliu Crăciun, Metodica predării limbii și literaturii romȃne în gimnaziu și liceu, Editura Emia, Deva, 2004