Prof. înv. primar Costel Constantin, Școala  Gimnazială ,, Spiru Haret” Braniștea, Jud. Dâmbovița

Izvorâte din experienţă şi înţelepciune de viaţă, din bucurie sau durere, din setea de linişte sau din dragostea pentru frumos, elementele de cultură şi tradiţiile populare transmit valori şi creează punţi de legătură între generaţii.

Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile definesc un popor facându-1 unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente grăitoare, privind istoria şi cultura tuturor popoarelor, acestor locuri. Imensul tezaur folcloric constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ, pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc pe acest pământ. Această moştenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fii săi.

Folclorul reprezintă o lume fascinantă şi încă plină de surprize, cum fascinantă şi plină de surprize e lumea copiilor de vârstă primară.

Un copac fară rădăcini îşi pierde calitatea de copac, nu mai aparţine unei păduri şi este bătut de orice pală de vânt. Nu cred că ne putem cunoaşte pe noi înşine, dacă nu ne cunoaştem rădăcinile şi vrând, nevrând rădăcinile noastre sunt ancorate puternic în satul românesc, în obiceiurile şi tradiţiile populare. Atmosfera simplă şi înţeleaptă, armonioasă şi familiară din timpul unei şezători a însemnat pentru copii a cunoaşte, iar pentru adulți, o întoarcere în anii copilăriei. Portul popular cu sutele de taine şi simboluri are o eleganţă şi un rafinament de care copiii au fost conştienţi şi l-au purtat cu dragoste şi mândrie.

Astfel, valorificarea folclorului în învăţământul primar, acolo unde am simţit  că poate să contribuie la desăvârşirea educaţiei, a însemnat muncă, bucurie, eficienţă, întrecere de sine, îndrăzneală, curaj, imaginaţie, extrem de multă muncă, satisfacţie, motivaţie; a însemnat trecutul şi prezentul stând laolaltă.

Un copil nu poate înțelege folclorul decât pornind de la un obicei străvechi-colindatul.

Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţa de familie sunt o componentă perenă a culturii noastre tradiţionale. Copiii merg cu uratul Bună dimineaţa la Moş Ajun!, umblă cu Steaua în ziua de Crăciun. Acest obicei aminteşte de steaua care a vestit naşterea Domnului Iisus şi care i-a călăuzit pe cei trei magi. Pluguşorul se recită din casă-n casă în ajunul Anului Nou. în dimineaţa Anului Nou, ca o continuare a Pluguşorului, copiii fac o urare scurtă Sorcova, iar spre seară un alt obicei practicat este dansul Caprei.

Avem menirea să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fară îndoială oriunde în lume. în furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi, în aşa fel încât pe fondul lor afectiv, să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.

Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu şcolarii, reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-1 au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp. Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale.

Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor a unor evenimente tradiţionale – Crăciunul, Paştele, Moş Nicolae etc. – copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române.

Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii, transmit urările de bine în legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii, copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi în comorile înţelepciunii populare.

Una dintre  ocaziile eficiente de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri: cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi artistice.

Serbările au o importanţă deosebită în educarea copiilor. În primul rând prin conţinutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui scop comun, reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea şi participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de timiditate.

        Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor, am pornit de la ideea că nu există un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional decăt serbările şcolare. Învăţând copiii să desfăşoare “Serbarea pomului de iarnă”, îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.

Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele “spectacole” urmărim atât un efect artistic cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.

Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să-l afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui, de folosirea adecvată a costumaţiilor şi decorurilor,de participare afectivă a copilului.

Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.

Atmosfera de sărbătoare din sala de festivităţi prin omarea şi decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii,  ei descoperind tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarna, simt şi preţuiesc frumuseţea obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun.

În atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare dă posibilitatea de a cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului popular.

  Dansurile populare prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi interpretate cu multă pasiune aproape la toate serbările.

Astfel, pentru sărbătoarea  Învierea Domnului  alături de dansuri populare, copiii au  pregătit și colinde specifice Floriilor, rugăciuni, au încondeiat ouă pe care le-au oferit invitaţilor la serbare.

Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează, tonifică şi energizează gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi cântecul nu este trăit, nu poate pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.

Vechile datini româneşti ne ajută în fiecare an să simţim şi să trăim atmosfera plină de căldură şi veselie a sărbătorilor de iarnă.

În luna decembrie am organizat serbarea Iată,vin colindătorii! care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, am adaptat şi prelucrat repertoriul specific vârstei şcolare. Acesta cuprinde, în forme tradiţionale, poezii şi cântece specifice Crăciunului.

Elevii au împodobit bradul cu ornamente realizate de ei, au înţeles că roşul şi verdele sunt culorile Crăciunului; verdele bradului simbolizează speranţa veşnică a omenirii. Verdele este culoarea tinereţii, a speranţei neînvinse, culoarea promiţătoare de belşug a naturii.

Valorificând cele învăţate în cadrul activităţilor desfăşurate, am observat că elementele de cultură şi tradiţie populară îi uneşte pe şcolari, îi sensibilizează şi îi bucură în acelaşi timp, creează armonie şi emoţie estetică puternică, impresionează pozitiv, deopotrivă, pe copii şi pe părinţi.

Formarea şi dezvoltarea la elevi a unor componente educaţionale, morale şi de caracter (dragostea faţă de patrie, dragostea faţă de valorile spirituale ale neamului, dorinţa de a cunoaşte specificul nostru, fiinţa noastră naţională, românească prin înţelegerea implicării elevilor în cunoaşterea obiceiurilor româneşti în vederea păstrării fiinţei noastre naţionale şi dăinuirii ei peste veacuri), cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti prin respectarea, practicarea şi transmiterea lor generaţiilor actuale şi viitoare au un rol important în educarea copiilor din ciclul primar.

Implicarea elevilor în activităţi legate de tradiţiile populare duce la creşterea interesului acestora faţă de cunoaşterea bogăţiei zestrei tradiţionale.

Transferul valorii etice a scenariului folcloric, în serbările elevilor, contribuie la sporirea calităţii atitudinilor şi comportamentelor acestora;

Imbrăcarea costumului naţional la serbări naşte sentimente de respect faţă de acesta şi de mândrie naţional. Implicarea elevilor în regizarea serbărilor sporeşte interesul pentru această activitate.

BIBLIOGRAFIE

1. MARIAN, Florea, Simeon: Sărbătorile la români, București, Editura Fundației  Culturale Române,1899.
2. POP, Mihai; RUXĂNDROIU, Pavel: Folclor literar românesc, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1991.
3. ROSETTI, Al.: Colindele religioase la români, București, Editura Cartea românească, 1920.