O singură mentalitate în timpi diferiţi

Mihai Emma Elena, Liceul de Artă „Bălașa Doamnă” Târgoviște, elevă clasa a XI-a C

Termenul de voluntariat se rezumă la conştiinţă, încredere, responsabilitate şi dezvoltare a umanităţii. A te oferi volntar în activităţi ce implică mai mult decât un bine personal înseamnă abilitatea de a comunica, a inventa, a fi lider şi a impune idei, concepte, principii de evoluţie. Această activitate de interes public este desfasurată în mai multe domenii: cultural, şiinţific, umanitar, religios, sportiv. Fiind prezentă pe mai multe platforme, acţiunea de voluntariat susţine valorile legate de comunitate şi aspiraţiile acesteia – pacea, libertatea, oportunitatea, siguranţa şi justiţia pentru toate persoanele.

În această epocă a globalizării şi a schimbărilor permanente, lumea devine din ce în ce mai mică, mai complexă. Voluntariatul la nivel individual sau de grup reprezintă o modalitate prin care persoanele pot să îşi exercite drepturile şi responsabilităţile de membrii ai comunităţilor în timp ce învaţă şi dezvoltă pe parcursul întregii vieţi potenţial uman.

Potenţialul uman este cotat de interesul acordat lucrurilor cu adevărat importante; atunci când nu uiţi cât de mare este împlinirea pe care o simţi facând bine cuiva, desprinzându-te de la întunecata rutină zilnică. Deşi cuvântul voluntariat înseamnă muncă executată fără aşteptarea unor recompense financiare, în realitate îţi aduce mari satisfacţii, deschide noi orizonturi, iar cultural îţi modelează gândirea şi mentalitatea. Munca voluntară o faci pentru că aşa te îndeamnă conştiinţa, creierul şi cel mai important spiritul sufletesc. Este o acţiune ce vine din interior, câteodată făcută din impuls; de aceea persoanele ce fac fapte voluntare sunt anonime prin nume. În clipa în care te implici direct în activităţi de voluntariat începi să înţelegi ce înseamnă cu adevărat să fi voluntar. Te descoperi pe tine însuţi, scapi de anumite temeri, înveţi să fi tolerant şi înţelegător.

Elementele acţiunii nu constau nici în susţineri financiare şi nici în numărul mare de oameni implicaţi; ci în pasiunea, dăruirea cu care lucrează cei ce vor să-şi dea timpul, abilităţile, cunoştinţele lor în beneficiul comunităţii. Activitatea de voluntar este importantă într-o societate deoarece, acesta este întotdeauna lipsită de necesităţi, iar implicarea indivizilor în educarea şi dezvoltarea tradiţiilor şi culturii este o nevoie a existenţei noastre. Voluntariatul este prezent încă de la începuturile civilizaţiei făcându-se remarcat ca şi curent cultural în momente importante ale istoriei.

În întreaga lume, milioane de oameni se implică în fiecare an în acţiuni şi programe de voluntariat. În România, voluntariatul a început să se dezvolte după 1920. Valorile, cele ca solidaritatea şi asistenţa reciprocă, au apărut în 1920 în calitate de antidot împotriva urii şi groazei Primului Razboi Mondial. În acea vară, un grup de voluntari din Austria, Anglia, Franţa, Germania şi Elveţia – unii dintre ei foşti soldaţi si astfel, foşti duşmani s-au apucat să reconstruiască un sat în apropiere de Verdum, care a fost distrus în bătălia ce a luat viaţă a mai mult de un milion de oameni. De la acea primă tabără internaţională de voluntari s-a dus vestea primei mişcări a serviciului de voluntariat, a organizaţiei cunoscută sub numele şi abrevierea sa franceză, Service Civil Interntional S.C.I. , ce foarte curând i s-au alăturat tineri fraţi şi surori, datorită răspândirii serviciului de voluntariat în anii 1920 şi 1930. În acelaşi timp, s-au observat că este un mijloc de a construi prietenii, printre tinerii din diferite ţări Europene. La fel, serviciul de voluntariat a fost utilizat în diferite ţări ca SUA şi Bulgaria, pe durata crizei economice severe urmată în 1929, ca un mijloc de a da tinerilor şomeri ceva social, etil de făcut, precum şi de a le da hrană. În 1934, S.C.I. a trimis patru voluntari europeni pentru a lucra cu cei mai săraci din India – un grup de pionieri ce au fost ascendenţi Programului Britanic de Voluntariat ONU. Maxima celui de-al doilea Război Mondial, era că în câteva ţări democratice, voluntariatul ţinea locul mobilizării militarilor din motive de conştiinţă. La sfârşitul anilor 40 şi pe durata anilor 50, tinerii voluntari au jucat un rol important în reconstrucţia Europei şi stabilirea prieteniilor transfrontiere. Proiectele au variat de la reconstrucţia Varşoviei centrale şi satele afectate de război în Europa de Vest până la întinderea autostrăzii Iugoslavia cu Bratstvo-Jedinstvo (Frăţii şi Unităţi).

UNESCO şi Comitetul de Coordonare a acestuia pentru Serviciul Internaţional de Voluntariat (creat în 1948) a voluntarilor de la Vest la Est, au fost de comun acord cu îndepartarea Cortinei de Fier. Voluntarii din Est de asemenea au călătorit în Occident. Emanciparea de sub dominaţia colonială a dat naştere mişcării naţionale de voluntariat de-a lungul Asiei şi Africii Latine. Unele au fost mici şi fragile: în Norvegia, Organizaţia taberelor de muncă de voluntariat din Lagos, organizaţia fiind atât de săracă încât nu îşi putea permite timbre şi membrii acesteia erau nevoiţi să livreze invitaţiile, potenţialilor studenţi voluntari, pe jos. Alte operaţii au fost enorme: în 1960, elevii cu vârstele între 15 şi 18 ani au format coloana vertebrală a forţei de voluntari, astfel eliminând practic analfabetismul în Cuba. Voluntariatul pe termen lung în ţările în curs de dezvoltare, a decolat în anii 1960 şi foarte curând cu acesta a venit solicitarea de a fi depolitizat. Pentru a fi siguri că voluntarii nu vor fi folosiţi ca soldaţi în Războiul Rece, a fost susţinută crearea unui corp de voluntari ONU. Deja în anii 50, UNESCO a folosit cu succes mici echipe de voluntari din SUA şi Iordania, în centrele de educare regională a adultilor în Statele Arabe şi Americii Latine. Anii 70 au început cu crearea Programului de Voluntari ONU. Aici sunt două aspecte importante din istoria voluntariatului la sfârşit de secol. Cel mai important era de a reînvia voluntariatul în tările ex-socialiste. Însă, noul mod de voluntariat a apărut din ruine şi a prins rădăcini în mai multe ţări, în particular în nord-estul Europei, unde UNESCO şi UE au sprijinit în comun reţeaua EASTLINKS.

Concluzie: A fi voluntar înseamnă a deţine o mentalitate capabilă de dezvoltare a culturii persoanelor de lângă tine. Arta unui lider este actul de voluntariat, deoarece un lider este un om care, din nebunie sau bunătate, se oferă voluntar să ia asupra lui suferinţa celorlalţi. Există puţini oameni atât de nebuni, de aici calitatea eronată a conducerii în lume.

BIBLIOGRAFIE:
– www.scribd.com
– www.wikipedia.ro
– www.tgv.interact.blogspot.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.