Prof.Cristea Valentin Gabriel, Şcoala Gimnazială “Prof.Ilie Popescu” Şotânga structura Şcoala “Teiul Doamnei” Teiş
Prof. Cristea Edith-Nicoleta, Şcoala Gimnazială “Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti” Târgovişte
,,Pădurea reprezintă o podoabă a naturii; ea reprezintă viaţa si bogăţia şi prin toate calităţile ei merită să fie cunoscută, curată şi îngrijită.” Mihai A. Ionescu
Cel mai mare pictor rămâne natura. Ea pictează pentru noi, zi după zi, imagini de o infinită frumuseţe.
Pădurile, podoaba planetei noastre, cuprind, ca un imens brâu verde, munţii , colinele , malurile apelor,câmpiile şi dealurile .
Lemnul pădurilor a fost folosit din cele mai îndepărtate timpuri. Alături de piatră şi argilă, lemnul a oferit omului posibilitatea de a-şi realiza primele arme de vânătoare, primele unelte şi locuinţe . După descoperirea focului a avut un rol important şi în pregătirea hranei .
Pădurile oferă adăpost pentru animale şi om . Ele reprezintă un refugiu din calea zgomotului , a soarelui puternic, a vântului, e o oază de linişte şi aer curat . Ce e mai plăcut decât să stai la umbra unui copac în zilele calde de vară, să asculţi trilurile păsărilor şi vântul foşnind prin frunze?
Pădurile sunt surse de lemn , latex , răşini, fructe şi seminţe. Lemnul este un material important şi în industria mobilei, a hârtiei, industria chimică şi în construcţii. Multe plante şi animale care trăiesc în păduri reprezintă o sursă de hrană pentru oameni .
Pentru ca să nu distrugă această comoară, omul a înfiinţat rezervaţii naturale în care se păstrează peisajul natural, oferind plantelor şi animalelor condiţii optime de viaţă.
Omul a fost strâns legat de pădure, de natură în general. A arătat aceasta prin opere literare însemnate. Marele Mihai Eminescu a elogiat pădurea în versuri de neuitat.
„ -Codrule cu ramuri line,
Vreme trece , vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti . ”
V-aţi gândit vreodată ce înseamnă pădurea pentru om?
Iată, de exemplu, lemnul. Nu se exagerează când se spune că după pâine, aer şi apă, lemnul ocupă locul cel mai preţios în viaţa omului.
Din lemn omul şi-a făcut casa, cu lemn a întreţinut focul la căldura căruia şi-a preparat hrana şi s-a apărat de gerurile iernii, din lemn şi-a făcut unelte pentru a-şi lucra pământul, şi-a făcut apoi pod peste apă ca să poată ajunge mai repede acolo unde avea nevoie. Luntrile pescarilor şi corabiile navigatorilor, care au străbătut mările şi oceanele, au fost făcute de asemenea din lemn.
Dar pădurea nu-l ajuta pe om numai cu lemnul arborilor săi. Pădurea apără gospodăriile oamenilor împotriva vânturilor şi arşiţei şi face ca pământul în care oamenii aruncă sămânţa să le poată da mai multa pâine.
Pădurile acoperă aproximativ 31 % din suprafaţa Pământului fiind o parte integrantă a dezvoltării durabile la nivel mondial. Mai mult de 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru mijloacele de subzistenţă, iar 300 de milioane de oameni trăiesc în aceste ecosisteme. Unul dintre cele mai importante „depozite” de diversitate biologică de pe uscat, pădurile găzduiesc mai mult de două treimi din speciile terestre cunoscute, precum şi cele mai multe specii ameninţate de pe planetă. Din suprafaţa totală a pădurilor, Europa şi America de Sud deţin aproximativ 25% în timp ce numai 5% se găsesc în Oceania.
Absorbind 2,4 miliarde de tone de carbon într-un singur an, pădurile au rolul de a încetini procesul de încălzire globală.
Din păcate, pădurile fac obiectul uneia dintre alegerile majore pe care trebuie să le facă oamenii, şi anume dacă se poate găsi un echilibru între dorinţa de a exploata resursele şi terenul pădurilor şi rolurile importante pe care acestea le joacă în sistemul planetar de menţinere a vieţii.
Totuşi aceste resurse sunt jefuite de civilizaţii care trăiesc dincolo de graniţele pădurilor, cererea de lemn crescând exponenţial în ultimii 100 de ani.
Aerul pe care-l respirăm, hrana oamenilor, dar mai ales a animalelor, medicamentele de care avem nevoie pentru a supravieţui, diversitatea vieţii pe Pământ, clima care ne influenţează prezentul şi viitorul, reducerea frecvenţei şi a amplorii inundaţiilor – toate acestea, şi nu numai, depind în mare măsură de păduri.
Ca depozite globale importante de carbon, pădurile joacă un rol fundamental în influenţarea climei Pământului. Plantele şi solurile din păduri conduc ciclul global al carbonului prin reţinerea dioxidului de carbon în fotosinteză.
Parcul forestier mondial absoarbe o treime din emisiile de dioxid de carbon provocate de combustibilii fosili. Cu toate acestea, în multe părţi ale lumii, pădurile sunt defrişate rapid în scopuri agricole sau pentru păşuni, utilizate şi exploatate în mod abuziv şi degradate de incendiile produse uneori chiar de oameni.
România are cel mai valoros patrimoniu natural din Europa, şi anume singurul peisaj forestier intact din zona temperată a Europei: Munţii Retezat-Godeanu-Ţarcu. Parcul Naţional Retezat se întinde pe o suprafaţă de peste 35.000 de hectare şi, potrivit specialiştilor, este ultima pădure din Europa în care omul nu a ajuns.
În scopul evaluării şi supravegherii stării de sănătate a pădurilor, s-a organizat un sistem de monitorizare a pădurilor din România, bine pus la punct şi conectat la sistemul european. România este considerată o ţară cu păduri moderat afectate, depăşind cu puţin pragul de încadrare în grupa ţărilor cu păduri slab vătămate. Pentru creşterea rolului pădurilor în redresarea mediului, împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere în zonele supuse secetei, îngrijirea pădurilor, realizarea de amenajamente silvice sunt măsuri de importanţă strategică în România.
Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte condiţiilor fizico-geografice care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării). De asemenea, datorită poziţiei geografice a României, flora şi fauna prezintă influenţe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud şi componente continental europene dinspre nord-vest. În sfârşit, relativa stabilitate a populaţiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul forestier şi dezvoltarea economică redusă au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constă în diversitatea florei şi faunei.
Datorită multiplelor sale funcţii, pădurea are un rol hotărâtor în menţinerea echilibrului natural. Astăzi, când problema mediului înconjurător a devenit o problemă globală, ea ar trebui conştientizată nu numai de agenţiile de monitorizare a calităţii mediului, ci şi de oamenii care nu au neapărat cunoştinţe în acest domeniu.
Pădurea a constituit dintotdeauna un adevărat prieten pentru români: le-a oferit hrana şi adăpost, a reprezentat refugiu pentru haiduci, sursa de inspiraţie pentru poeţi, scut în faţa duşmanilor, loc de agrement pentru turişti. Acest ecosistem complex, numit pădure, împiedică inundaţiile şi alunecările de teren, eroziunea solului, micşorează puterea vântului, menţine umiditatea şi moderează temperaturile extreme, oferă hrană şi adăpost pentru multe animale.
,,Plămânul verde” al pământului, cum pe bună dreptate este supranumită pădurea, îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen, fără de care viaţa ar fi imposibilă, contribuind astfel la menţinerea compoziţiei constante a aerului. Ea elimină de 50 de ori mai mult oxigen decât o suprafaţă similară cultivată cu grâu, fiind deci principala sursă de oxigen.
Este bine cunoscută funcţia recreativă şi terapeutică a pădurilor, mai ales astăzi, când efectele negative ale industrializării se simt tot mai mult. Deloc de neglijat este rolul său estetic. Vazută de sus sau de la distanta, bolta pădurii impresionează prin varietatea culorilor frunzişului, prin multitudinea de nuanţe de verde care alternează pe suprafeţe imense. Sub acoperişul maiestuos al arborilor, îşi duc existenţa felurite familii de plante, care, prin coloritul lor, încântă ochiul privitorului. Acest lucru este foarte important pentru omul modern care duce o viaţă stresantă.
Din cele mai vechi timpuri, pădurea a furnizat omului cantităţi uriaşe de lemn de bună calitate. La început omul a folosit lemnul drept arme, unelte, în construirea adăposturilor sau pentru pregătirea hranei. Mai târziu, el a devenit un material extrem de utilizat, indispensabil pentru multe domenii ale vieţii umane (industria mobilei, chimică, în construcţii, drept combustibil, etc.).
Dupa ce, în urma unei lupte îndelungate, pădurea a câştigat teren şi a liniştit pământul, astăzi din nefericire, ea se simte tot mai ameninţată chiar de cel ce veacuri de-a rândul i-a fost prieten-omul. Acesta, în lăcomia sau în neştiinţa sa, o poate desfiinţa, dezlănţuind din nou război între pământ şi forţele eroziunii, dărâmându-şi astfel temelia propriei existenţe.
Una din cauzele majore ale distrugerii pădurilor o reprezintă incendiile. Din nefericire, anual în România se pierd cca 350 ha din această cauză. Pagubele sunt mari dacă ţinem seama de consecinţele pe termen scurt (modificarea peisajului, dispariţia faunei şi a florei, uneori aparţinând speciilor rare), dar mai ales pe termen lung (reconstituirea biotopului).
Mulţimea de gunoaie rămasă în urma oamenilor care uită că atunci când părăsesc pădurea s-o lase aşa cum ar dori să o găseasca când se reîntorc, duce la poluarea solului, a apelor subterane şi a aerului, inevitabil la moartea lentă a pădurii. Mai grav este faptul că o bună parte din aceste gunoaie, îndeosebi materialele plastice, sunt foarte rezistente la acţiunea bacteriilor şi practic, nu se recicleaza pe cale naturală.
În acţiunea distructivă a fondului forestier, un rol însemnat îl au tăierile necontrolate ale copacilor care duc inevitabil la modificari ale climei, la împuţinarea animalelor salbatice, la distrugerea echilibrului natural. Din păcate, tăierile abuzive de lemn au ocupat multă vreme prima pagină a ziarelor, în condiţiile în care la nivel oficial furtul masiv nu era recunoscut.
Efectele negative ale defrişărilor sunt multiple: eroziunea solului, inundaţii din ce în ce mai frecvente şi mai primejdioase, alunecări de teren, schimbări ale cursurilor apelor, deşertificare, încălzire globală, etc.
Pădurea, odată distrusă de tulburările provocate de intervenţiile nepricepute ale omului cu greu se poate reface. Vegetaţia forestieră trebuie să strabată iaraşi drumul de milenii, să se războiască ani şi ani cu eroziunea, pentru a câştiga poziţia pierdută.
Cicatrizarea rănilor provocate de om sau de alte cauze se poate face prin reîmpăduriri, dar din nefericire, ambianţa originală a pădurilor este dificil de restaurat şi în plus durează ani.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problemă de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreative şi estetice ale elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii umane.
Bibliografie
- Seceleanu, , (2013), Amenajarea pădurilor, Editura Ceres, Bucureşti;
- Bleahu, M., Brădescu, V., Marinescu, F., (1976), Rezervaţii naturale geologice din România, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 120-122, 170-171;
- http://www.infomediu.eu/ro/cover-story/32-pdurea-plmanul-verde-al-pmantului.html ;
- http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=10&sqi=2&ved=0CFMQFjAJ&url=http%3A%2F%2Fwww.ecosmagazine.com%2Fuploads%2F1%2F2%2F2%2F0%2F122036%2Fpadurea_si_viata.doc&ei=sjCeUdWkEpTn4QSlyYCoBw&usg=AFQjCNHS47NTNIksFkyPRB0jhBChU8YiDA&sig2=mlvXBou9yu4G1Bi-m9vJ5A