Prof. Angelica Tăbârcă, Prof. Radu Tăbârcă, Liceul „Ion Heliade Rădulescu” Târgoviște
Motto:„A fi un bun educator presupune a fi, în primul rând, un profesor orientat spre viitor.”
(Botkin, J.W., Elmandjra, M., Maliţa, M., 1981, Orizontul fără limită al învăţării. Lichidarea decalajului uman, Editura Politică, Bucureşti, p.49 )
Noţiunea de software educaţional s-a impus deja ca o componentă auxiliară importantă a procesului instructiv-educativ. De ce importantă ? Deoarece software-ul educaţional, bine realizat, creativ și interactiv, „poate” acolo unde metodele şi mijloacele tradiţionale nu reuşesc decât să apeleze la intuiţie: elevul vede cum arată molecula în spaţiu, o poate roti, modifică viteza de intrare a electronului între plăcile osciloscopului, experimentează la fizică, la biologie, la geografie, ba chiar şi la informatică, şi „ comunică” cu sistemul, profesorul având rolul de intermediar, de ghid.
Software-ul educațional școlar se adresează:
- Profesorilor
- care trebuie să cunoască temeinic contextul folosirii software-ului educaţional în sprijinul demersului didactic;
- care devin evaluatori şi creatori de software educaţional;
2. Elevilor
- care îşi dezvoltă tehnicile de a învăţa singuri, de a investiga, de a reînvăţa şi reinvestiga;
- care devin evaluatori şi creatori de software educaţional;
3. Firmelor de software
- care trebuie să producă software educaţional de calitate, creativ şi inspirat de ideile profesorilor şi, de ce nu, ale elevilor.
„ Dacă cineva nu este pregătit pentru efortul continuu de a învăţa, de a-şi însuşi mereu noi cunoştinţe, viaţa, societatea îl vor elimina din cursa către progresul social, economic, etnic şi intelectual.” ( Herivan, M., 1973, Meridiane pedagogice, EDP, Bucureşti, p.125 )
Software-ul educaţional, poate să intervină în oricare moment al demersului didactic, profesorul fiind provocator, în principal prin organizarea întâlnirii elevului cu mediul educativ. Software-ul educaţional se poate interpune la rândul său, ca un „mediator”, între profesor şi elev, prin prisma faptului că logica celui care ştie ( predă ) nu este aceeaşi cu logica celui care învaţă: cel care ştie, în cazul nostru, profesorul, este tentat să prezinte lucrurile în formă finită, condensată, mai ales deductivă; cel care învaţă ( elevul ) preferă procedeul inductiv, segmentarea materiei în paşi mai mici, cu reveniri la părţile dificile, astfel, un software educaţional bun putând să ajute în momentele mai „dificile” ale instruirii.
„ A instrui pe cineva într-o disciplină nu înseamnă a-l face să înmagazineze în minte asemenea rezultate, ci a-l învăţa să participe la procesul care face posibilă crearea de asemenea cunoştinţe.”
(Bruner,J., Pentru o teorie a instruirii,1970, EDP, p.89 )
Considerăm că orice software educaţional trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a pune întrebări, manifestându-şi astfel curiozitatea, nedumerirea, interesul, urmând să fie conduşi, în măsura posibilităţilor, să descopere singuri răspunsurile.
Software-ul educaţional, bine integrat în lecție, constituie complementul esențial al unei învățări eficiente, care permite dezvoltarea la elevi a competențelor necesare în secolul XXI:
•Responsabilitate şi Adaptabilitate – Aplicarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii în cazul persoanelor, lalocul de muncă, şi în context comunitar; stabilirea şi întrunirea standardelorpersonale precum şi ale altor persoane; tolerarea ambiguităţii.
•Abilităţi de comunicare – Înţelegerea, administrarea şi crearea unor metode de comunicare eficiente, orale, scrise şi multimedia pentru diferite forme şi contexte.
•Creativitate şi curiozitate intelectuală – Dezvoltarea, implementarea şi comunicarea ideilor noi către alte persoane; deschiderea către perspective noi şi diverse.
•Gândire critică şi gândire sistematică – Aplicarea raţionamentului în înţelegerea şi luarea de decizii complexe; înţelegerea interconexiunilor dintre sisteme.
•Abilităţi de informare şi educare media – Analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea şi crearea de informaţii în diferite forme şi media.
•Abilităţi interpersonale şi de colaborare – Demonstrarea lucrului în echipă şi a abilităţilor de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; lucrul productiv în echipă; exercitarea empatiei; respectarea perspectivelor diverse.
•Identificarea problemei, formularea şi rezolvarea – Capacitatea de a cataloga, analiza şi rezolva probleme.
•Învăţare independentă – Monitorizarea nevoilor de înţelegere şi învăţare proprii; localizarea resurselor corespunzătoare; transferarea cunoştinţelor de la un domeniu la altul.
•Responsabilitatea socială – Acţionarea cu responsabilitate în interesul accepţiunii unei comunităţi mari; demonstrarea comportamentului etic în context personal, la locul de muncă şi în comunitate.
Bibliografie: