Claudia Daniela Cziprok, prof. dr.

Argument:

Teoria învățării cognitive a lui Ausubel oferă o bază puternică pentru îmbunătățirea procesului de predare şi învățare. Demersul didactic aplicat acestui studiu, se bazează pe îmbinarea dintre epistemologia constructivistă, utilizarea Internetului şi CmapTools, un set de instrumente software pentru construirea de hărţi conceptuale pentru aprofundarea noţiunilor de fizică din clasa a X-a liceu, capitolul Legile gazelor.

Epistemologia este acea ramură a filozofiei care se ocupă cu natura cunoștințelor și crearea de cunoștințe noi. Conform psihologiei învăţării, crearea de noi cunoștințe este un proces constructiv care să implice atât cunoștințele și emoțiile anterioare cât şi efortul de a crea noi sensuri și noi căi pentru a reprezenta aceste înțelesuri. Învățarea noilor concepte de către elevi este în primul rând un proces de învățare prin descoperire. În plus, față de procesul de învățare prin descoperire, când conceptele sunt identificate autonom de către elev, și procesul de învățare prin recepție, când conceptele sunt descrise folosind un limbaj și transmise celui care învață, Ausubel a făcut distincția foarte importantă între învățarea pe de rost și învățarea dirijată.

Hărțile conceptuale sunt nu numai un instrument puternic pentru receptarea, reprezentarea și arhivarea cunoașterii, ci, de asemenea, un instrument puternic pentru a crea o nouă cunoaștere. Este esenţial ajutorul oferit elevilor pentru a înţelege că toate conceptele sunt într-un fel legate unul de altul, dar şi de a selecta legături încrucișate cât mai precis posibile şi identificarea cuvintelor de legătură celor mai potrivite pentru conectarea conceptelor. Elevii care sunt implicaţi în construirea de hărți conceptuale sunt angajaţi într-un proces creativ, iar acest lucru poate fi o provocare, mai ales pentru elevii care şi-au petrecut cea mai mare parte din viața lor în învățarea pe de rost. Învățarea pe de rost contribuie foarte puțin la structurarea de cunoștințe, prin urmare, nu poate sta la baza gândirii creatoare sau la rezolvarea de probleme.

Kitul de instrumente software CmapTools, dezvoltat la IHMC (Institute for Human and Machine Cognition), reunește punctele forte ale conceptului de cartografiere, cu puterea tehnologiei,  Internet și World Wide Web. Software-ul nu numai că uşurează, pentru utilizatorii de toate vârstele, construirea și modificarea de hărţi conceptuale într-un mod similar ca un procesor de text, ci permite utilizatorilor colaborarea la distanță pentru construcția, dar şi publicarea acestora, aşa încât oricine le pot accesa, împreună cu link-uri către resursele necesare pentru a le explica conținutul  și alte informații referitoare la harta conceptuală creată. Instrumentul software CmapTools poate servi ca bază pentru un nou tip de integrare a resurselor Internet și toate experiențele din sala de clasă, laboratorul de fizică, precum și din afara lor, iar când este folosit împreună cu hărțile conceptuale create pentru susţinerea procesului de învățare, oferă un nou model educațional.

Deși există multe variații în modul în care se pot proiecta activități folosind harta conceptuală, în cercetarea noastră am utilizat activități care permit elevilor să construiască propria lor structură a hărţii conceptuale folosind o listă de concepte, de asemenea, activități de cartografiere în care li se cere elevilor să completeze spaţiile goale din structura unei hărţi incomplete pentru evaluarea conexiunilor pe care le fac elevii între concepte importante. Spaţiul de lucru este public, poate fi urmărit pe serverul IHMC Public Cmaps, în folderul „Claudia Cziprok / Legile gazelor” (http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1L81NZX99-11RWV1J-1SB4/3.Legile%20gazelor)

Introducere:

Ideea de bază a teoriei Ausubel este că învățarea de noi cunoștințe este dependentă de ceea ce este deja cunoscut. Cu alte cuvinte, construirea de cunoștințe începe cu observația noastră și recunoașterea de evenimente și obiecte prin conceptele pe care deja le avem. Noi învățăm prin construirea unei rețele de concepte și de a o mări. Ausubel a propus noțiunea de organizatori în avans ca o modalitate de a ajuta elevii să lege ideile lor cu un material sau concepte noi. Potrivit Ausubel, un organizator în avans este un material care este introdus înaintea unui conținut necunoscut, astfel încât să faciliteze asimilarea lui, prin urmare, acționează ca o ancoră pentru primirea de conținut nou, subliniind de asemenea, faptul că procesul de restructurare cognitivă, ca rezultat al organizatorilor în avans, conduce la unele rezultate pozitive de învățare. [1], [2]

Conform psihologiei învăţării, crearea de noi cunoștințe este un proces constructiv care să implice atât cunoștințele și emoțiile anterioare cât şi efortul de a crea noi sensuri și noi căi pentru a reprezenta aceste înțelesuri. Învățarea noilor concepte de către elevi este în primul rând un proces de învățare prin descoperire. În plus, față de procesul de învățare prin descoperire, când conceptele sunt identificate autonom de către elev, și procesul de învățare prin recepție, când conceptele sunt descrise folosind un limbaj și transmise celui care învață, Ausubel a făcut distincția foarte importantă între învățarea pe de rost și învățarea dirijată. [3], [4]

Epistemologia este acea ramură a filozofiei care se ocupă cu natura cunoștințelor și crearea de cunoștințe noi. Conform psihologiei învăţării, crearea de noi cunoștințe este un proces constructiv care să implice atât cunoștințele și emoțiile anterioare cât şi efortul de a crea noi sensuri și noi căi pentru a reprezenta aceste înțelesuri.

Ce este constructivismul? „Constructivismul este de fapt o teorie – bazată pe observație și studiu științific – despre cum învață oamenii. Aceasta afirmă că fiecare persoană își construiește propria înțelegere și cunoaștere a lumii, experimentând lucruri și reflectând asupra acestor experiențe.”[5] „Constructivismul este o teorie a subiectului care se străduiește să-și optimizeze schimburile cu mediul și care, în același timp, se autoconstruiește prin integrarea produselor gândirii sale. Cel ce învață este inițiatorul propriilor experiențe de învățare, în continuă căutare de informații utile rezolvării de probleme și reorganizându-și în permanență cunoștințele.”[6] „Această teorie bazată pe concepte și numită constructivistă este aproape universal acceptată de experții creierului și minții. Toți sunt de acord că învățarea se produce când elevii își construiesc propriul sens, de obicei pe baza celor învățate anterior și a experienței proprii și, desigur, din experiența de învățare.”[7]

Ce este cognitivismul? „Teoria cognitivă a învățării are la bază teoria procesării informației și promovează o perspectivă activă asupra învățării. Conform teoriei procesării informaționale, procesul de învățare se referă la receptarea informației din mediu și utilizarea unor strategii cognitive pentru transferul acesteia din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată.”[8] „Din perspectiva psihologiei cognitive, mintea umană este un sistem de procesare a informaţiei (hardware), cogniţia este programul (software) iar învăţarea achiziţia de cunoştinţe (datele).”[9]

Relația între cognitivism și constructivism: „Dincolo de dezbaterile teoretice care abordează distinct cele două teorii, practica învățării școlare le corelează strâns, pentru a iniția elevii în cunoașterea științifică. Psihologia cognitivă actuală insistă pe rolul procesărilor mentale a informațiilor și organizarea lor în structuri, rețele cognitive, pentru a înțelege, a interpreta, a păstra în memoria de lungă durată. Iar constructivismul explică cum sunt utilizate, integrate acestea, progresivitatea în prelucrarea mentală a reprezentărilor, experiențelor  cognitive în mod propriu.”[10]

Ce este şi cum se poate folosi harta conceptuală?

Harta conceptuală a fost descrisă pentru prima dată de psihopedagogul Joseph Novak în 1977 şi se prezintă ca o tehnică de reprezentare vizuală a structurii informaţionale ce descrie modul în care conceptele dintr-un domeniu interrelaţionează.

Dezvoltarea acestor practici se bazează pe teoria lui D. Ausubel, conform căreia învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea celui ce învaţă şi de relaţiile care se stabilesc între acestea. Factorul cel mai important ce influenţează învăţarea, potrivit teoriei lui Ausubel, este ceea ce elevul ştie deja.

Pentru a reţine bine o informaţie şi pentru a face apel oricând la ea, aceasta trebuie să fie legată de ceva cunoscut în momentul achiziţiei ei.

Harta conceptuală acordă o importanţă majoră creării de legături între concepte în procesul învăţării.

Hărţile conceptuale se utilizează în educaţie cu scopul de a furniza informaţii şi reprezentări vizuale ale structurilor de cunoaştere şi modurilor de argumentare. Rezultatele învățării prind sens atunci când sunt dobândite informații noi prin corelarea informațiilor noi în structura cognitivă proprie a elevului. Un mecanism important de instruire propus de Ausubel este utilizarea de organizatori grafici.

Figura 1. Ce trebuie să ştim despre Harta conceptuală?

Dintre strategiile care pot fi incluse ca parte a unui organizator în avans, abordarea alegorică sau „frunzărirea” unui text, am ales crearea şi aducerea de completări la un organizator grafic: elevilor le este prezentată în avans structura noului material ce urmează a fi predat sub forma unui organizator grafic. Elevii pot adăuga pe organizatorul grafic elemente cunoscute. [11]

Când elevii își construiesc propriul sens al învățării noi și fac legături între învățarea nouă și cea existentă, gândurile „călătoresc” pe aceste legături. De îndată ce s-au făcut aceste legături, elevul poate să raționeze între învățarea nouă și cea veche și invers, iar învățarea este profundă. [12]

O hartă conceptuală este un dispozitiv de instruire care utilizează acest aspect al teoriei, pentru a permite transmiterea de conţinut nou pentru elevii cu cunoștințe anterioare diferite, printr-o reprezentare grafică a relațiilor dintre termeni (a se vedea Figura 1). Etapele construirii unei hărţi conceptuale nu diferă de a unei prezentări PowerPoint, (a se vedea Figura 2).

Figura 2. Cum se construieşte Harta conceptuală?

Caracteristici ale hărţii conceptuale:

• Este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum şi a relaţiilor dintre ele.
• Informaţiile dintr-o lecţie sau un text se organizează în jurul unor termeni cheie.
• Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora.
• Utilizarea ei facilitează memorarea mai rapidă şi mai eficientă a informaţiei.
• Poate fi folosită pentru orice disciplină.
• Se folosesc forme de ciorchine pentru reprezentare, căsuţe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată.
• Săgeţile dintre concepte sunt utilizate frecvent pentru a indica tipul de relaţie existentă între componente (determinare, relaționare ).
• Facilitează dezvoltarea gândirii logice şi a abilităţilor de învăţare.

După Ausubel, copiii au o tendința naturală şi eficientă de a organiza informațiile într-un întreg. Conform teoriei sale, se pot enunţa următoarele principii de receptare profundă/eficientă în cadrul clasei:

1. Ideile cele mai generale ale unui subiect trebuie să fie mai întâi prezentate și apoi, progresiv, diferențiate în termeni de detaliu și specificitate.
2. Materialele de instruire trebuie să încerce să integreze informațiile noi cu cele prezentate anterior, prin comparații, iar ideile noi să fie corelate cu cele vechi.
3. Instructorii ar trebui să includă organizatori grafici atunci când predau un concept nou.
4. Instructorii ar trebui să utilizeze un număr suficient de exemple și să se concentreze pe similarități, dar și pe diferențe.
5. Aplicarea la clasă a teoriei lui Ausubel ar trebui să descurajeze învățarea pe de rost a materialelor care pot fi învățate mai profund.
6. Cel mai important factor singular care influențează învățarea este ceea ce elevul știe deja.

Cum se realizează hărţile conceptuale?

Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Cu alte cuvinte, important este nu cât cunoaşte elevul ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate de el. Performanţa cunoştinţelor depinde de modul în care elevul îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora.

Harta conceptuală poate fi realizată fie printr-un mod strict dirijat sau lăsat la alegerea elevului. Deşi a fost recunoscută ca o potenţială metodă de evaluare a structurilor cognitive, în prezent tot mai des hărţile conceptuale sunt folosite şi ca instrumente de instruire.

Dacă hărţile conceptuale sunt folosite ca instrumente de măsurare a structurii şi organizării cunoştinţelor elevilor este nevoie de timp şi de efort pentru a evidenţia impactul diferitelor tehnici de aplicare (strict dirijată sau nedirijată) asupra conexiunilor pe care le au.

J.Novak şi D.Gowin au descris logica hărţii conceptuale prin definirea a trei termeni cheie: conceptul, afirmaţia, învăţarea. Afirmaţiile fac legăturile între concepte; ele trebuie să fie concise şi complete în acelaşi timp şi accesibile; învăţarea presupune acea conduită de construire activă a noilor afirmaţii.

Deși există multe variații în modul în care se pot proiecta activități folosind harta conceptuală, activitățile care permit elevilor să construiască propria lor structură a hărţii conceptuale sunt cele mai relevante. De asemenea, activitățile de cartografiere în care li se cere elevilor să completeze spaţiile goale din structura unei hărţi incomplete sunt considerate un standard de evaluare a conexiunilor pe care le fac elevii între concepte importante.

Tipuri  de  hărţi  conceptuale:

1. Hărţi conceptuale sub forma “pânzei de păianjen”: În centru, se află un concept central, o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare.
2. Hartă conceptuală ierarhică: Prezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei. Cea mai importantă se află în vârf. În funcţie de gradul de generalitate, de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori, sunt aranjate celelalte concepte. Această aranjare în termenii unei clasificări, începând de la ceea ce este mai important şi coborând prin divizări progresive către elementele secundare, se mai numeşte şi hartă conceptuală sub formă de copac.
3. Harta conceptuală lineară: Informaţiile sunt prezentate într-un format linear.

Harta conceptuală poate fi folosită pentru:

• a însuşi cu uşurinţă limbajul de specialitate;
• a stimula, a genera idei noi, similar brainstormingului;
• a analiza şi evalua rezultatele obţinute la această disciplină;
• a proiecta o structură complexă (aparţinând recapitulării şi sistematizării materiei unui capitol sau unui an şcolar);
• a comunica sau a prezenta idei complexe referitoare la materialul studiat;
• a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în sistemul celor asimilate anterior;
• a crea soluţii alternative rezolvării unei probleme;
• a explica managementul cunoaşterii;
• a ilustra modul de percepţie, reprezentare şi gândire a unui fenomen, dispozitiv experimental, algoritm de rezolvare a unui tip de problemă etc;
• a reprezenta relaţiile între diverse mărimi.

Hărţile conceptuale pot fi întocmite la începutul lecţiei pentru a putea evalua care este nivelul de asimilare a cunoştinţelor dobândite anterior, situaţia cognitivă şi emoţională iniţială.

De asemenea, ele pot fi prezentate la orice etapă a lecţiei şi, nu în ultimul rând, atunci când se însuşesc noţiuni noi. Ele pot fi analizate şi comparate între ele şi pot constitui un punct de plecare pentru activităţile instructiv-educative de la lecţiile următoare.

Într-o fază ulterioară, după parcurgerea etapelor instruirii, se pot reface şi se pot efectua comparaţii cu cele iniţiale. În aşa fel se pot deduce, carenţele hărţii, cuvintele-concepte lipsă, elementele asupra cărora trebuie insistat, reţelele de cunoştinţe (orientate în mod special spre realitatea empirică sau care ilustrează realitatea teoretică, abstractă).

Evaluarea hărţii conceptuale (prin compararea celor iniţiale cu cele finale) va evidenţia progresul învăţării şi gradul de cunoaştere şi de complexitate a structurilor cognitive; se poate observa dacă pe parcursul activităţii de la lecţii constructele au fost completate sau au devenit mai variate.

Ce este şi cum se poate folosi CmapTools?

Kitul de instrumente software CmapTools, dezvoltat la IHMC (Institute for Human and Machine Cognition), reunește punctele forte ale conceptului de cartografiere, cu puterea tehnologiei,  Internet și World Wide Web.

Software-ul nu numai că uşurează, pentru utilizatorii de toate vârstele, construirea și modificarea de hărţi conceptuale într-un mod similar ca un procesor de text, ci permite utilizatorilor colaborarea la distanță pentru construcția, dar şi publicarea acestora, aşa încât oricine le pot accesa, împreună cu link-uri către resursele necesare, pentru a le explica conținutul  și alte informații referitoare la harta conceptuală creată. Instrumentul software CmapTools poate servi ca bază pentru un nou tip de integrare a resurselor Internet și toate experiențele din sala de clasă, laboratorul de fizică, precum și din afara lor, iar când este folosit împreună cu hărțile conceptuale create pentru susţinerea procesului de învățare, oferă un nou model educațional.[13]

Figura 3. Întregul spectru de activități de învățare ce pot fi integrate cu ajutorul CmapTools (http://www.ihmc.us/users/acanas/Publications/NewModelEducation/NewModelforEducation.pdf)

CmapTools a fost conceput cu obiectivul de a sprijini colaborarea și schimbul de informaţie. Arhitectura client-server, împreună cu o colecție de spaţii publice (CmapServers) în care orice utilizator de Internet poate crea un folder și să construiască, să copieze, sau să publice hărțile lor conceptuale, facilitează colaborarea în construirea harţii conceptuale. În plus, un CmapServer poate fi ușor instalat într-o sală de clasă sau școală pentru a facilita colaborarea la nivel local.

Colaborarea este sprijinită la mai multe niveluri. În cazul în care doi sau mai mulți utilizatori încearcă să editeze harta sau același concept, în același timp, programul asigură cu acordul utilizatorilor, să stabilească o sesiune de colaborare sincron în cazul în care utilizatorii pot modifica harta concomitent și comunica prin intermediul unei ferestre de chat. Pot fi adăugate Adnotări (de tipul note „post-it”), direct pe hartă, și subiecte de discuții, care pot fi adăugate la un nod (concept).

Atunci când un utilizator creează un folder într-un loc public (server), devine administratorul acelui folder, și poate alege utilizatorii care primesc permisiune de „adnotare” (poate comenta pe o hartă, dar nu o poate modifica), permisiune de „scriere” (poate modifica hărțile, adecvate pentru munca în echipă și colaborare) sau permisiune read-only (prin publicare). Prin simple operațiuni de drag-and-drop elevii pot conecta resurse multimedia (imagini, videoclipuri, texte, pagini web, documente, prezentări, etc) și alte hărți conceptuale, indiferent dacă le aparţin sau nu, la hărțile lor. Aceste resurse pot fi localizate oriunde prin Internet.[14]

IMPLEMENTAREA UNEI ACTIVITĂŢI DE CARTOGRAFIERE

Clientul IHMC CmapTools este gratuit pentru utilizare de către oricine, indiferent de scopul comercial sau non-comercial de utilizare a acestuia. În special, școlile și universitățile sunt încurajate să-l descarce și instaleze pe cât mai multe calculatoare, iar elevii și profesorii pot face copii ale acestuia și să-l instaleze la domiciliu. Dosarele, resursele şi hărţile conceptuale create în spaţiul pus la dispoziţie sunt salvate local, dar şi pe serverele CMAP, fiind generate în mod automat ca pagini web şi vizibile pentru oricine conectat la Internet.

Figura 4. Mod de organizare a spaţiului personal

Figura 5. Vizualizarea online a folderului de lucru

(http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1LB7ZW5PB-DVWCPS-1SSS/Spatiu%20de%20lucru%20elevi)

Folosirea CmapTools şi harta conceptuală la fizică

Am ales pentru implementarea metodei constructiviste, cu ajutorul hărţii conceptuale şi a softului CmapTools, capitolul Legile gazelor, la clasa a X-a. Elevii au primit accesul de utilizatori şi au fost familiarizaţi cu modul de lucru al programului. Pentru început, ca organizator în avans, am construit împreună cu ei, frontal, harta conceptuală (a se vedea Figura 6)

Fotografia cu montajul experimental şi înregistrările video ale experimentului transformării izoterme realizat de elevi, au fost încărcate în folderul Resurse creat în acest scop, pentru a putea fi folosite la construirea unei cât mai spectaculoase hărţi conceptuale multimedia.

Elevii, pe grupe, au primit ca sarcină de lucru modificarea unei hărţi conceptuale incomplete (a se vedea Figura 7) şi salvarea în folderul destinat grupei. S-a deschis şi un forum de discuţii pentru clarificarea sarcinii de lucru şi răspunsuri la întrebări.

Folosirea hărţii conceptuale pentru evaluare

Atunci când hărțile conceptuale sunt folosite în instrucțiuni, ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru evaluare. Manualele nu includ încă utilizarea conceptului de cartografiere ca o modalitate de a rezuma înțelegeri dobândite de elevi, după ce studiază o unitate de învăţare sau capitol, nici evaluările naţionale nu implică realizarea de hărţi conceptuale.

Modificarea în practicile școlare inovatoare, pentru a evalua înțelegerea elevilor a subiectului, este întotdeauna lentă, dar este probabil ca utilizarea de hărți conceptuale în instruirea școlară va crește substanțial în următorii ani. Pentru evaluare, este mai dificil, dar nu imposibil. În afara evaluării calitative, putem face şi o evaluare cantitativă ţinând cont de câteva cerinţe: toate hărţile conceptuale să aibă o structură ierarhică, cuvinte de legătură potrivite relaţiilor dintre concepte, legături încrucişate indicate şi în totalitate, existenţa unei validităţi a construcţiei în termeni ai teoriei evaluării performanţei cognitive.

Se pot formula mai multe criterii de evaluare a hărţii conceptuale:

• bazate pe calitatea afirmaţiilor (însemnând totalul informaţiilor corecte);
• calculul procentului afirmaţiilor corecte date de elevi, în raport cu totalul posibil al acestora;
• raportul dintre corect – incorect.
• baremul după care harta conceptuală poate fi evaluată cu acurateţe şi consistenţă.

Utilizarea hărţii conceptuale se reflectă în planificarea, proiectarea activităţii didactice, a proiectelor de dezvoltare şi sistematizare a conţinutului ştiinţific şi a lecţiilor de evaluare a cunoştinţelor.

Metoda hărţii conceptuale dezvoltă la elevi capacităţi cognitive (identificarea, examinarea, definirea, interpretarea, corelarea, formularea, construirea), capacităţi de evaluare şi autoevaluare, abilităţi de muncă în echipă, atitudini şi nu în ultimul rând dezvoltă gândirea critică şi creativă a elevilor.

Această metodă stimulează motivaţia deoarece hărţile conceptuale includ curiozitatea, creativitatea şi gândirea de ordin superior, care sunt stimulate de obiective de învăţare relevante, autentice, de dificultate optimă şi originale pentru fiecare elev.

Punctajele propuse în tabelul „Model notare” sunt orientative, pentru o listă de minim 10-12 concepte. Importante pentru elevi sunt criteriile de evaluare, care prin îndeplinire duce la o învăţare eficientă, dar trăim într-o societate orientată spre calcule şi numere şi avem nevoie şi de punctaje.

Model notare

Criterii evaluare/Sarcini	Număr minim realizat	Punctaj propus
Nivele ierarhice	3	3 x 1 = 3
Relaţii valide între concepte	8	8 x 0,5 = 4
Legături încrucişate valide și semnificative	1	1 x 1 = 1
Exemple	2	2 x 1 = 2

Concluzii

Prin procesul de învățare are loc asimilarea, iar când se construieşte o noua schemă cognitivă,  se realizează o acomodare la mediu. Elevii au dovedit interes în crearea hărţilor conceptuale cu ajutorul softului CmapTools, folosind calculatorul, dar succesul metodei este sesizabil prin însuşirea mai eficientă de către elevi a vocabularului pentru a se exprima mai uşor şi pentru a forma corect şi potrivit propoziţii. Discuţiile reflective şi prezentarea de către elevi a hărţilor create a dovedit de asemenea, interes.

Astfel se poate ajunge la cel mai bun nivel de înţelegere şi asimilare a conţinutului ştiinţific de către elevi, evitându-se oboseala, plictisul, dizarmonia. Metoda, unică în felul său, duce la succese remarcabile în însuşirea disciplinei. Ea vizează memoria involuntară, deci o stocare a informaţiei pe timp nelimitat.

Ca orice metodă didactică, harta conceptuală prezintă atât avantaje, cât şi limite.

Avantajele utilizării hărţilor conceptuale:

• crearea unei hărţi conceptuale solicită elevului un efort mental în realizarea legăturilor între cuvinte –concepte;
• hărţile conceptuale pot fi folosite pentru organizarea, planificarea sau proiectarea unei activităţi didactice, a cercetărilor desfăşurate în grup sau individual;
• acordând o importanţă majoră creării de legături între cuvintele-concepte, hărţile conceptuale deschid perspective către un proces de învăţare activ şi conştient; în acest mod i se permite elevului să participe activ la instruire, acordându-se importanţă autonomiei la învăţare.
• hărţile conceptuale conduc la îndeplinirea scopurilor şi a obiectivelor curriculare;
• hărţile conceptuale favorizează integrarea noilor cuvinte-concepte în structura existentă de cunoştinţe;
• prezentându-se ca nişte reţele de cunoştinţe, hărţile conceptuale facilitează înţelegerea, cunoaşterea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice în practică
• hărţile conceptuale permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţe;
• evaluarea performanţelor este favorizată de această tehnică pentru că ea relevă modul cum gândesc elevii şi cum folosesc ceea ce au învăţat.
• reprezentarea conceptelor în rețea, ușurează înțelegerea şi reactualizarea noțiunilor înmagazinate in memorie;
• se stimulează lucrul în echipă.

Dezavantajele s-ar înscrie în rândul celor referitoare la timpul solicitat, la nivelul ridicat al standardizării, la rigoarea şi ordinea în care elevii lucrează.

Bibliografie

[1]     http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1L77HZZH0-JJS3VW-1S6Q/0.Harta%20conceptual%C4%8

[2]     http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1L81NZX99-11RWV1J-1SB4/3.Legile%20gazelor

[3]     Ausubel, David P. 1963. The Psychology of Meaningfull Verbal Learning. New York: Grune & Stratton

[4]     Ausubel, David P. 1968. Educational Psychology: A Cognitive View. New York: Holt, Rinehart and Winston

[5]     Ausubel, David P., Novak, J.D., and Hanesian, H 1978. Educational Psychology: A Cognitive View. New York: Holt, Rinehart and Winston

[6]     Novak, J.D., Gowin, D.B., Learning How To Learn, New York, Cambridge University Press, 1984

[7]         http://www.thirteen.org/edonline/concept2class/constructivism/index.html

[8]     Sălvăstru, D. (2009). Psihologia învățării: teorii și aplicații educaționale. Iași: Polirom, p.57

[9]     Petty, G. (2007). Profesorul azi. Metode moderne de predare. București: Atelier Didactic, p.4

[10]    Crețu, D., Nicu, A. (2009). Pedagogie pentru definitivat și gradul didactic II. Sibiu: Ed. Universității Lucian Blaga, p.187.

[11]    Negovan, V. (2009). Psihologie cognitivă. București: CREDIS, p.30.

[12]    Joița, E. (coord.), et al. (2008). Formarea pedagogică a profesorului: instrumente de învățare cognitiv-constructivistă. București: E.D.P., p.11.

[13]    Petty, G. (2007). Profesorul azi. Metode moderne de predare. București: Atelier Didactic, p.5

[14]    Petty, G. (2006). Evidence-based teaching: A Practical Approach. Cheltenham: Nelson Thornes, pp.196-197

[15]    http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1L9GK59SV-227VST-2RCB/1-Definition.cmap

[16]    http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1LB7H8XVM-2D31L40-1SJG/2-Construction.cmap

[17]http://www.ihmc.us/users/acanas/Publications/NewModelEducation/NewModelforEducation.pdf

[18]    Novak, J.D., Cañas, A.J., The Theory Underlying Concept Maps and How to Construct Them, Technical Report IHMC CmapTools 2006-01 Rev 01-2008, Florida Institute for Human and Machine Cognition, 2008″, available at:

http://cmap.ihmc.us/Publications/ResearchPapers/TheoryUnderlyingConceptMaps.pdf

[19]    http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1LB7ZW5PB-DVWCPS-1SSS/Spatiu%20de%20lucru%20elevi

[20]    http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1LBYZN35Q-FW1XY1-1SS1/Cmap%20for%20General%20Transformation%20Law.cmap

[21]    http://cmapspublic.ihmc.us/rid=1LHFPJZFK-1KGNP88-1VTM/Incomplete%20Cmap%20for%20Boyle-Mariotte%20Law.cmap

[22]    Novak, J.D., Cañas, A.J., Building on New Constructivist Ideas and CmapTools to Create a New Model for Education, available at:

http://www.ihmc.us/users/acanas/Publications/NewModelEducation/NewModelforEducation.pdf

[23]    Garabet, M., Neacşu, I., Miron, C. (2010). Data acquisition experiments. A new paradigm in teaching physics in high school, INTED2010 (International Technology, Education and Development Conference), INTED2010, Abstracts CD ISBN: 978-84-613-5536-5, Valencia (Spain),  March 8-10, 2010.

http://www.iated.org/concrete2/paper_detail.php?paper_id=9545

[24]    Garabet, M., Miron, C. (2010). The development of the oral communicative ability at pupils during the physics lessons through the project method,  Second World Conference on Educational Sciences (WCES 2010), Istanbul, February 4-8, Published by Elsevier Ltd. in Procedia – Social and Behavioral Sciences, 2(2), pp. 5130-5138.

Figura 6. Harta conceptuală pentru Legea transformării generale

Figura 7. Harta conceptuală incompletă folosită pentru evaluarea conexiunilor pe care le fac elevii între concepte

Figura 8. Harta conceptuală Legea Boyle-Mariotte completă